Fiecare frunza care atinge pamantul nu este o promisiune a mortii ci o avertizare a pierzarii.Fiecare fior al toamnei nu este altceva decat o umbra care umbla si bantuie suflete mohorate si obosite de cautare.Fiecare picatura de ploaie nu este o lacrima pe care toamna o plange asupra lumii pentru a-si face cunoscuta durerea,nu,nici vorba,fiecare picatura de ploaie este de fapt un ciocanit usor care nu anunta nici venirea si nici plecarea cuiva- desi paradoxal,in acelas timp fiecare isi face timp sa plece si sa vina-nu,ciocanitul acela anunta ca ii momentul sa te trezesti din visarea in care ai cazut si nu vrei sa te mai rdici,nu vrei sa mai asculti .
Te caut Doamne printre frunze vestejite,te caut prin pietrele lasate in urma apelor ce au secat si te caut in viata mea.Ti-am cerut sa-mi arati care iti este voia si am plans cand nu a fost in acord cu a mea.M-am facut uituca desi a stat ca un ghimpe si m-a intepat de fiecare data cand nu Te-am ales.Sa fac voia Ta,sa aleg voia Ta…sa pricep voia Ta este oare moartea voii mele ?Ce sunt eu in mana Ta ?Cu ce scop m-ai creiat atunci cand m-ai pus pe masa de lucru ;Doamne,eu nu vreau sa-ti fiu marioneta,Tu nu arati ca un papusar,esti mai maret de atat…Pot eu fugi de Tine ?Mi-ai spus ca ma vei gasi pana si la capatul Pamantului,unde m-as putea ascunde de fata Ta…Doamne,iarta-ma si nu te mania dar…ce sunt eu dincolo de toate ce exista si de tot ceea ce stiu ?
E tarziu,e rece si in mine simt ca se aseaza linistea serii.Te vreau tot pe Tine,alerg tot la Tine caci imi e teama sa ma cufund in noapte fara sa stiu ca esti acolo.Am nevoie sa-mi spui a mia oara ca nu ma vei parasi,ca imi vei spune si maine care este voia Ta si ca-mi vei sta ca un ghimpe in coasta atunci cand voi incerca sa Te ignor.Am nevoie sa te stiu,sa Te cunosc ,sa Te inteleg desi nu asta vreau mereu,desi nu asta cred mereu,dar in acelas timp, mecanismul pe care l-ai pus in mine nu-l pot intelege foarte usor de cele mai multe ori asa ca aleg sa-i ofer ceea ce are nevoie si nu ceea ce vrea si stiu ca are nevoie mai presus de orice de Tine.
Pas cu pas as vrea sa devin din ce in ce mai puternica si ma incrunt adesea cand imi spui ca ai vrea sa devin mai vulnerabila.Clipa de clipa as vrea ca scutu l meu impotriva tuturor sa devina mai rezistent si nu Te inteleg cand alegi sa ma faci mai slaba.Privesc la imaginea Ta si mi se face rusine de mine,vreau sa alerg dar Tu ma opresti,vreau sa stau dar Tu imi dai zori si cand Te intreb ce vrei defapt de la mine Tu imi spui simplu « sa-ti urmez vocea ».Am inteles in cele din urma ca scutul meu nu poate deveni mai rezistent decat daca mi-am gasit locul in Tine,stanca a mantuirii mele,loc de adapost si steag de biruinta.
Aleile sunt acoperite de un suspin usor ,ai plans in seara asta.
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
